Repere istorice
Prezența și activitatea Școlii Italiene Internaționale „Aldo Moro” din București se înscriu într-o lungă tradiție istorică. Este incontestabilă stima și aprecierea pe care poporul român le acordă culturii italiene și istoriei sale milenare, ale cărei rădăcini se află pe aceste meleaguri: cum să nu ne amintim că, începând cu anul 106 d.Hr., sub domnia împăratului Traian, Dacia – care corespundea teritoriului actualei Românii – a devenit provincie romană. Ca urmare a acestui eveniment istoric s-a format limba română, derivată din latină.
În perioada Risorgimentului, au existat strânse legături între lupta pentru independența națională a României și cea a Italiei. Patriotul român Nicolae Bălcescu a fost în contact cu Giuseppe Mazzini.
De la prima școală italiană din București la Școala Italiană „Aldo Moro”
Într-un raport din 1887, șeful legației de la București, Beccaria Incise, menționa existența unei comunități italiene în capitala română, formată din aproximativ 900 de persoane, cu origini sociale diverse. Această comunitate a înființat o Societate de Ajutor Reciproc și o școală, subvenționată de guvernul regal al Italiei, cu un total de 83 de elevi, dintre care 53 erau italieni.
În 1901, comunitatea a fondat un Cerc Cultural, care, în anul următor, s-a alăturat comitetului local al Societății „Dante Alighieri”, datorită activității lui Luigi Cazzavillan – originar din Vicenza – care, după războiul sârbo-turc, unde a luptat alături de legația română, s-a stabilit la București. Aici a condus Societatea de Ajutor Reciproc și a fondat ziarul Universul (1884–1953), în jurul căruia s-a concentrat o mare parte a vieții culturale și politice a Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Ziarul a avut un mare succes, cu un tiraj de zeci de mii de exemplare, ceea ce i-a permis lui Cazzavillan să investească în școala italiană, construită în 1901 pe strada care astăzi îi poartă numele. Instituția a fost botezată „Școala Regina Margherita” și, timp de 47 de ani, a contribuit la răspândirea educației și culturii italiene. Școala a fost închisă în 1948 de autoritățile comuniste.
În 1975, la inițiativa și dorința unor familii italiene legate de mediul Ambasadei și al Consulatului, școala italiană a renăscut sub forma unei asociații de drept românesc, fără scop lucrativ. La început, se numea pur și simplu „Școala Italiană”, dar în septembrie 1978, obținând recunoașterea ca școală cu statut echivalent, a primit numele „Asociația Aldo Moro”, în onoarea omului de stat asasinat.
Școala a funcționat inițial în incinta Bisericii Italiene din București, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 28, iar între 1990 și 2018 în sediul din Strada Vasile Lascăr nr. 52, imobil aparținând statului român și închiriat. Instituția a inclus și include în continuare grădinița (în sistem privat), școala primară, gimnaziul și liceul (filologie și științe, cu durata de patru ani), toate recunoscute de statul italian.
În 2007, după retragerea din partea statului italian a funcției de director școlar, datorită rețelei de școli „Liberi di Educare” – cu sediul în Italia – s-a deschis perspectiva continuării experienței școlii italiene din București. În septembrie 2007 și-a început oficial activitatea, obținând și paritatea școlară.
Din septembrie 2021, sediul școlii a fost mutat în prestigiosul palat de pe Calea Dorobanți nr. 39, reședința istorică a prințesei Martha Bibescu – scriitoare, poetă și politician româno-francez, cavaler al Legiunii de Onoare. Clădirea, proiectată de arhitectul elvețian Louis Blanc, reflectă fidel stilul Renașterii franceze și a găzduit copilăria prințesei.
La 1 iulie 2023, Școala Italiană „Aldo Moro” și-a mutat sediul, în baza unui contract de închiriere, pe Intrarea Blaj nr. 1, într-un imobil complet renovat în urma unei importante lucrări de restaurare finalizate în 2023. Noul sediu este Palatul Nicolae Mavrocordat, proiectat și construit între 1929 și 1931 de arhitecții George Matei Cantacuzino și August Ferdinand Schmiedigen, numit astfel în memoria primului proprietar, inginerul Nicolae Mavrocordat.
Clădirea a fost restaurată și consolidată între 2018 și 2023, iar după acest lung proces, Școala Italiană este prima instituție care folosește acest imobil, considerat unul dintre cele mai importante monumente arhitecturale din București. Stabilirea într-un sediu atât de prestigios permite școlii să devină o punte între istoria italiană și cea română, implicând elevii și familiile lor într-un proiect cultural în continuă dezvoltare.
Cine a fost Aldo Moro
Aldo Romeo Luigi Moro, cunoscut simplu ca Aldo Moro (Maglie – LE, 23 septembrie 1916 – Roma, 9 mai 1978), a fost om de stat italian și președinte al Partidului Creștin Democrat. A fost asasinat în mai 1978 de Brigăzile Roșii, o organizație teroristă italiană de extremă stângă.
După ce a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Bari, cu o teză intitulată „Capacitatea juridică penală”, și-a început cariera universitară predând Drept Penal la aceeași universitate. În 1943 a fondat periodicul La Rassegna și, în aceeași perioadă, a devenit președintele Mișcării Absolvenților din Acțiunea Catolică. În 1946 a fost membru al Adunării Constituante și a făcut parte din comisia însărcinată cu redactarea Constituției.
De mai multe ori a ocupat funcția de ministru, iar între 1963 și 1968 a fost prim-ministru în fruntea mai multor guverne de centru-stânga. Moro a promovat așa-numita „strategie a atenției” față de Partidul Comunist Italian (1974–1976), având în vedere ceea ce urma să fie „compromisul istoric”.
Pentru a pune în valoare pe deplin această personalitate remarcabilă, școala italiană a decis să îi poarte numele, recunoscând contribuția sa excepțională la consolidarea unității naționale și depășirea numeroaselor conflicte ideologice.
